El e Pim. E un motănel din curtea blocului. A apărut într-o zi cu fraţii lui, apoi a dispărut vreo lună. Când l-am văzut din nou, fraţii şi sora lui crescuseră, dar el era la fel de mic, puchios şi bolnăvior. Celelalte pisici inclusiv fraţii, sora şi mama lui nu-l băgau în seamă. Stătea în mijlocul curţii mic, murdar, cocoşat şi îi sufla vântul blăniţa. L-am dus la veterinar unde n-a ripostat niciun pic, termometru în fund, injecţiuţe, pastiluţă, nimic n-a zis. Avea doar aceeaşi privire: stau şi eu aici, nu vreau nimic, nu deranjez pe nimeni.
Au urmat câteva luni de tratament, papa bun şi poze pentru adopţie.
Nu l-a vrut nimeni, era urâţel, avea o blăniţă nici neagră, nici gri, scămoşată, mirosea urât şi de dimineaţa la 5 începea să miaune aşa aiurea.
S-au mai întâmplat lucruri, a mai trecut timp dar pe scurt Pim e acum la Luciana, e prieten cu Fez, miaună în continuare aiurea şi are aceeşi privire care ne-a cucerit.
Numai că acum arată aşa:
Şi din nou the look:
He is drop dead gorgeus! A, da şi fotografiile astea reuşite sunt făcute de Nducu.
În postul următor aflăm cine e Fez şi de ce Fez.
Pupat
Minunat!!! Ma bucur din tot sufletul pentru mititel ca a avut sansa de a va intalni. Si in ce motanel l/ati transformat…Aceiasi poveste, dar in gri….Acum are 12 ani.