Nu am mai postat de foarte mult timp, atât de mult timp încât uitasem parola…
Am fost ocupată 
Nu tot timpul, am mai deschis blogul cu gând să mai scriu, dar ma răzgândeam, mai amânam pe motiv că nu ştiu ce să scriu, cum să povestesc pe scurt şi concis ce am mai făcut. Dar weekendul trecut s-a întâmplat ceva şi a fost aşa frumos şi aşa bine m-a făcut să mă simt încât azi sunt motivată să continui aşa zisa experienţă hand made. Să vă povestesc aşadar:
De ceva timp urmăream un blog cu, pentru şi despre animăluţe: orasulanimalelor.ro. La un moment dat mi-am făcut curaj, le-am scris că aş vrea să fiu voluntar şi la nici 5 minute am primit răspuns. După aproape 4 luni mă laud că fac parte din echipa GIA şi mă laud şi cu cu două noi achiziţii negre. (Ari o pisica de 6 ani oarbă, dar foarte descurcăreaţă, prea descurcăreaţă după cum stă pe marginea balconului la et 8 dându-mi palpitaţii şi Pim, un motănel urâţel şi murdărel ca o şosetă folosită)*. Oamenii de la GIA sunt oameni tare buni, incredibili. I-am cunoscut pe parcursul a câtorva luni şi mă tot minunez. Sunt oameni cum nu credeam că există, oameni care cheltuie mulţi bani din veniturile proprii ca să ajute animaluţe nefericite, care au casa plină de patrupezi necăjiţi şi oropsiţi, care îşi dedică tot timpul liber lor…
Mă bucur efectiv că m-au primit în echipa lor, că îmi dau de lucru şi că ce fac eu contează în misiunea lor. Care e misiunea lor? Mai multe puteţi afla pe blog : orasulanimalelor.ro sau pe site GIA
Inţial am participat la Orasul Animalelor, am fost cu cerceluşii mei, banii din vanzări s-au dus la GIA, bani care împreuna cu alte donaţii s-au materializat în Maratonul Sterilizarilor 1. Nu am vândut prea mulţi cercei, poate şi ploaia torenţială a fost de vină; săptămna trecută însă Gia a participat la ONGfest şi am fost şi eu împreună cu fetele de la GIA şi cu câţiva patrupezi foarte simpatici; unii dintre ei au fost foarte norocoşi şi şi-au găsit părinţi adoptivi. Am vândut mulţi cercei, au fost şi multe donaţii şi cu aceşti bănuţi se vor achita costurile de la Maratonul Sterilizarilor 2. A fost per ansamblu un weekend foarte frumos în care am simţit că în afara de rutina care ne manâncă în fiecare zi mai e şi altceva. Stiţi cum e sa vezi că cineva donează o bancnotă de 1 milion? Stiţi cum e sa vezi că un cuplu punk (ea cu dreaduri până la fund, el cu o căciulă pe ochi) se îndrăgosteşte de un căţel maidanez cu mustaţă pe care îl cheamă Veselie? E că să parafrazez sloganul mastercard: priceless.
Înainte să vă arat o selecţie de imagini de la evenimentele amintite vă anunţ că blogul meu va fii de acum înainte dedicat lor, animăluţelor. Oricum şi până acum ele mi-au fost muze, oricum am casa plină de ele, dar aici o să vă ţin la curent cu toate evenimentele organizate de GIA şi precizez că tot ce voi vinde prin intermediul blogului va merge la GIA şi mai departe la animăluţe.
p.s. la un târg de handmade o tipă m-a întrebat daca eu cumpăr en-gros cerceii din plastic şi apoi le pun tortiţe si etichete şi îi vând; am fost tare tristă şi descurajată;ca să nu existe dubii eu desenez modelul şi apoi îl tai la un aparat de gravat; si abia după aceea pun tortite şi etichete, deci hotărâţi voi dacă e sau nu handmade, dacă vă plac sau nu.
cu drag
ana
He is drop dead gorgeus! A, da şi fotografiile astea reuşite sunt făcute de Nducu.
