victor

January 19th, 2011

Victor e şi el un pisoi al străzii.

Povestea lui e în câteva cuvinte aici. Alte câteva cuvinte vă mai spun eu dincoace. Eram la serviciu când am văzut postul despre el pe orasulanimalelor.ro. Ce să fac? Ce să mai fac? Aveam deja o pisica, Ari, destul de dificilă pentru că e oarbă şi deci mai delicată plus că tocmai aflasem că sunt însărcinată. Am citit despre toxoplasmoză, ştiam ca nu e bine să ai şi pisici şi copil mic. Mă rog, ştiam greşit aşa cum majoritatea ştie. Toxoplasmoza se capătă dacă intri în contact cu fecalele de pisici care consumă carne crudă, de la fructe nespălate sau carne care nu e bine gătită. Aşa că eram mai degrabă în pericol din cauza obiceiului meu prost de a nu spăla fructele decât din cauza pisicii mele vaccinată care mânca doar cronţănele. Oricum eram rezervată, părea tare complicat, îmi tot ziceam las’ că îşi găseşte şi Victor căsuţa lui. Tot intram din 5 în 5 minute pe blog să văd dacă îl vrea cineva.

Apoi la sfârşitul săptămânii am fost cu GIA la Palatul Copiilor la un eveniment legat de Ziua Mondială a Animalelor. Au fost aduse animăluţe spre adopţie: căţei şi pisici, toate naţiile, unii mai drăguţi decât alţii. A fost o zi bună, multe animale au fost adoptate. A fost şi Victor adoptat. De mine. Nu mai ştiu exact cum, de ce, când, hormonii or fi fost de vină, cert e că la câteva zile Victor a venit la noi acasă, vaccinat. Poze cu el mic, timid şi sperios vedeţi la linkul de mai sus. Poze cu Victor mare, foarte mare, gras  superb şi leneş vedeţi mai jos:
p1000825
pic-023
pic-013

Aaaa şi numai oficial îi spunem Victor, acasă îl cheamă Ţuţu, Ţuţinovici, Ţuţilă sau Frumuseţe rară. Pe Matilda o ştiţi, e şi ea o pisică mică.

Pe data viitoare despre altă pisică. Mai sunt. Vreo 5 măcar.

Pupat

Pim

February 12th, 2010

Pim mic

El e Pim. E un motănel din curtea blocului. A apărut într-o zi cu fraţii lui, apoi a dispărut vreo lună. Când l-am văzut din nou, fraţii şi sora lui crescuseră, dar el era la fel de mic, puchios şi bolnăvior. Celelalte pisici inclusiv fraţii, sora şi mama lui nu-l băgau în seamă. Stătea în mijlocul curţii mic, murdar, cocoşat şi îi sufla vântul blăniţa. L-am dus la veterinar unde n-a ripostat niciun pic, termometru în fund, injecţiuţe, pastiluţă,  nimic n-a zis. Avea doar aceeaşi privire: stau şi eu aici, nu vreau nimic, nu deranjez pe nimeni.

Au urmat câteva luni de tratament, papa bun şi poze pentru adopţie.

pim-007

pim-010

pim-013

Nu l-a vrut nimeni, era urâţel, avea o blăniţă nici neagră, nici gri, scămoşată, mirosea urât şi de dimineaţa la 5 începea să miaune aşa aiurea.

S-au mai întâmplat lucruri, a mai trecut timp dar pe scurt Pim e acum la Luciana, e prieten cu Fez,  miaună în continuare aiurea şi are aceeşi privire care ne-a cucerit.

Numai că acum arată aşa:

4208120205_fe3ff5cd24

4208072043_18ae12d8731

Şi din nou the look:

4208121635_ee688ed1272He is drop dead gorgeus! A, da şi fotografiile astea reuşite sunt făcute de Nducu.

În postul următor aflăm cine e Fez şi de ce Fez.

Pupat

ca să nu uit cum se face…

January 20th, 2010

Nu stau bine la capitolul “urări şi felicitări de crăciun”, sper totuşi că aţi petrecut bine şi că v-aţi revenit după vacanţă. Eu greu îmi revin chiar şi după un weekend prelungit.

Şi acum că a nins aşa frumos afară parcă aştept să vină iar crăciunul şi vacanţa, nu?

Pentru că nu am mai postat demult vă voi arăta şi alte chestiuţe cu care mă ocup, că altfel nu ştiu cum să le zic. Vor urma câteva posturi cu ilustraţii şi desene pe care le-am făcut demuuuult taaareeee, unele mai noi şi sper ca unele să fie noi, noi. Apoi vroiam de mai demult să vă plictisesc cu pisicile noastre, mai ales că acum avem în familie un fotograf iscusit. Pisici am avut cam dintotdeauna şi fiecare are câte o poveste fascinantă (doar pentru cei care au şi ei pisici, ceilalţi se vor plictisi de moarte).

Şi ce dacă?

Blogul e de fete, deci poate fi cu mâţe, ciocolăţele şi alte chestii dulci.

Pupat

fetiţa, clovnul trist şi clovnul vesel

fetiţa şi ursul galben

fetiţa şi macul

ziua mondială a animalelor

October 8th, 2009

bhbhbvfhbv45778

GIA (Group Initiative for Animals) se alatura Whiskas si Pedigree si te invita la sarbatoarea prietenilor necuvantatori!

Vino sâmbătă, 10 octombrie, între orele 9:00 şi 12.00, la Palatul Naţional al Copiilor, ca să petrecem împreună cea de-a şasea ediţie a Zilei Mondiale a Animalelor. Prietenii tăi cu patru lăbuţe merită o zi numai a lor! Te aşteptăm împreună cu pisicuţa sau căţelul tău la un eveniment plin de surprize pentru întreaga familie: concursuri cu premii, jocuri antrenante, consultaţii gratuite din partea medicului veterinar, momente de dresaj şi, nu în ultimul rând, foto-amintiri realizate într-un singur minut şi înrămate pe loc!

Iar dacă nu ai încă un prieten necuvântator, îl poţi adopta direct de la faţa locului. Căţeii şi pisicile în căutare de stăpân te aşteaptă la standul GIA! 

Te aşteptam cu drag

Miau&Ham

P.S. Voi fi şi eu acolo cu cercei şi brelocuri căţei, pisoi, şoricei, căluţi şi câteva inimioare.

cu drag,

ana

licitatia caritabila “animalele noastre”

September 23rd, 2009

banner_web2

mai multe detalii la:

http://www.orasulanimalelor.ro/licitatia-caritabila-animalele-noastre-editia-a-2-a/

va asteptam

da, mai trăiesc…

September 21st, 2009

Nu am mai postat de foarte mult timp, atât de mult timp încât uitasem parola…

Am fost ocupată :)

Nu tot timpul, am mai deschis blogul cu gând să mai scriu, dar ma răzgândeam, mai amânam pe motiv că nu ştiu ce să scriu, cum să povestesc pe scurt şi concis ce am mai făcut. Dar weekendul trecut s-a întâmplat ceva şi a fost aşa frumos şi aşa bine m-a făcut să mă simt încât azi sunt motivată să continui aşa zisa experienţă hand made. Să vă povestesc aşadar:

De ceva timp urmăream un blog cu, pentru şi despre animăluţe: orasulanimalelor.ro. La un moment dat mi-am făcut curaj, le-am scris că aş vrea să fiu voluntar şi la nici 5 minute am primit răspuns. După aproape 4 luni mă laud că fac parte din echipa GIA şi mă laud şi cu cu două noi achiziţii negre. (Ari o pisica de 6 ani oarbă, dar foarte descurcăreaţă, prea descurcăreaţă după cum stă pe marginea balconului la et 8 dându-mi palpitaţii şi Pim, un motănel urâţel şi murdărel ca o şosetă folosită)*.  Oamenii de la GIA sunt oameni tare buni, incredibili. I-am cunoscut pe parcursul a câtorva luni şi mă tot minunez. Sunt oameni cum nu credeam că există, oameni care cheltuie mulţi bani din veniturile proprii ca să ajute animaluţe nefericite, care au casa plină de patrupezi necăjiţi şi oropsiţi, care îşi dedică tot timpul liber lor…

Mă bucur efectiv că m-au primit în echipa lor, că îmi dau de lucru şi că ce fac eu contează în misiunea lor. Care e misiunea lor? Mai multe puteţi afla pe blog : orasulanimalelor.ro sau pe site GIA

Inţial am participat la Orasul Animalelor, am fost cu cerceluşii mei, banii din vanzări s-au dus la GIA, bani care împreuna cu alte donaţii s-au materializat în Maratonul Sterilizarilor 1. Nu am vândut prea mulţi cercei, poate şi ploaia torenţială a fost de vină; săptămna trecută însă  Gia a participat la ONGfest şi am fost şi eu împreună cu fetele de la GIA şi cu câţiva patrupezi foarte simpatici; unii dintre ei au fost foarte norocoşi şi şi-au găsit părinţi adoptivi. Am vândut mulţi cercei, au fost şi multe donaţii şi cu aceşti bănuţi se vor achita costurile de la Maratonul Sterilizarilor 2. A fost per ansamblu un weekend foarte frumos în care am simţit că în afara de rutina care ne manâncă în fiecare zi mai e şi altceva. Stiţi cum e sa vezi că cineva donează o bancnotă de 1 milion? Stiţi cum e sa vezi că un cuplu punk (ea cu dreaduri până la fund, el cu o căciulă pe ochi)  se îndrăgosteşte de un căţel maidanez cu mustaţă pe care îl cheamă Veselie? E că să parafrazez sloganul mastercard: priceless.

Înainte să vă arat o selecţie de imagini de la evenimentele amintite vă anunţ că blogul meu va fii de acum înainte dedicat lor, animăluţelor. Oricum şi până acum ele mi-au fost muze, oricum am casa plină de ele, dar aici o să vă ţin la curent cu toate evenimentele organizate de GIA şi precizez că tot ce voi vinde prin intermediul blogului va merge la GIA şi mai departe la animăluţe.

p.s. la un târg de handmade o tipă m-a întrebat daca eu cumpăr en-gros cerceii din plastic şi apoi le pun tortiţe si etichete şi îi vând; am fost tare tristă şi descurajată;ca să nu existe dubii eu desenez modelul şi apoi îl tai la un aparat de gravat; si abia după aceea  pun tortite şi etichete, deci hotărâţi voi dacă e sau nu handmade, dacă vă plac sau nu.

cu drag

ana

de la târg cu tâlc

April 22nd, 2009

pic-009

Târg cu tâlc

April 3rd, 2009

Targ_cu_talc

pe masa de lucru

March 26th, 2009

img_0411

Încă nu sunt gata noile animaluţe, le mai ţesălăm, pieptănam, aranjăm şi dichisim pentru târg cu tâlc.

Avem două invitate speciale Mara şi Sara. Ele au grija ca în culise nimeni să nu aibă emoţii.

Ne vedem cu toţii la Târg cu Tâlc pe 11 aprilie la Cărtureşti.

cu drag,

Ana

soare

March 11th, 2009

acadea

În primul meu post, povesteam amintirea din copilărie, cu acadele roşii din zahăr ars interzise de părinţi şicu atât mai mult savurate de copii pe ascuns (lăsau limba roşie şi tăiau pofta de mâncare). Imaginea de mai sus ilustrează perfect acea vreme (cum că toţi am fost copii şi am mâncat acadelele rele dar atât de bune). Eu acadele nu mai găsesc acum, dar abia aştept zilele de primăvara să port cercei roşii in forma de inimioare.Vor străluci şi vor reflecta lumina ca mai demult.

cu drag,

Ana

sursa foto: Flickr